Clasicul Poloniei din perspectiva albastră. Lech Poznan-Legia Warszawa

Mi s-a atras atenţia de mai multe ori să nu mai spun că această confruntare este un derby. Chiar şi aşa, energia şi tensiunea pe care partida o produce de fiecare dată este una extrem de interesantă, dovadă că biletele pentru meciul de duminică s-au epuizat în doar 3 ore după ce au fost scoase pe piaţă.

Era miercuri şi eu am primit vestea că nu o să am acces la presă, ok mă duc în ziua meciului şi îmi cumpăr de la casă, dar surpriză, nu mai sunt bilete. Mi s-a părut ciudat pentru că la meciul dintre Wisla şi KS am găsit fără probleme cu câteva ore înaintea partidei, dar hei, trebuie să existe o soluţie. Am postat o întrebare pe European Football Weekends şi la nici 10 minute aveam deja contactul pentru un bilet. Mergem la Poznan!

Trezit la 7 dimineaţa duminică, m-am urcat în tren la 9:30 şi mă aşteptau 3 ore plictisitoare prin câmpiile Poloniei. Am aţipit puţin cu frică să nu ratez staţia, dar am deschis ochii la momentul potrivit. Primul lucru pe care l-am văzut în gara din Poznan a fost un fular cu Lech, moment în care mi-am dat seama că mă aşteaptă o zi promiţătoare.

Oraşul este foarte fain şi nu ai nevoie de mai mult de o zi să îl vizitezi, dar despre asta o să vorbesc în alt articol. Cert e că pe la 1-2 lumea se strângea să pregătească la bere cântecele ce urmau să răsune pe Inea Stadium la ora 6. Eu am ajuns acolo cam cu o oră şi jumătatea înainte şi aveam emoţii destul de mari legate de control. Aşa cum am mai spus, în Polonia biletele sunt nominale, iar Lukasz Zurawski nu prea seamănă cu numele din buletinul meu. Am trecut fără probleme de turnicheţi şi m-am dus să îmi verific locul care era undeva pe vârful Omu, însă foarte aprope de ultraşii gazdelor, better than nothing mi-am zis.

Meciul a început oarecum dezamăgitor pentru că nu am văzut coregrafii sau pirotehnie, pentru un asemenea meci e normal să ai aşteptări mari. Fotbalul jucat de cele două echipe a fost mult mai bun comparativ cu meciul tur. Legia avea de departe jucătorii mai buni, Guilherme şi Vadis Odija-Ofoe păreau că pot face diferenţa la orice fază, însă surprinzător, Lech a dominat aproape tot meciul având multe ocazii.

Prin minutul 80 a început să îmi fie frică de un 0-0 şi mă gândeam că am cheltuit 50 de euro pentru aşa ceva. În 82 Lech deschide scorul la o lovitură liberă, iar ultraşii Legiei deschid torţele luminând tot sectorul oaspete. Lucrurile interesante abia începeau. 5 minute mai târziu, treziţi parcă de puterea fanilor, alb-verzii egalează şi reduc la tăcere pentru câteva secunde 90% din arenă. În acel moment eu am avut un deja-vu, iar comparând cu meciul tur, urma un gol al gazdelor.

Golul a venit, însă din partea Legiei. După o cursă pe partea stângă terminată cu o centrare, Hamalainen a băgat capul şi a făcut 2-1 pentru probabil viitoarea campionă a Poloniei. Interesant este că finlandezul ce a jucat 4 ani la Lech, a adus victoria pentru echipa din capitală şi în meciul tur, tot la ultima fază.

Suporterii ambelor echipe au fost impresionanţi, să vezi Poznanul făcând un Poznan este ceva unic, iar despre Legia, pot povesti zile în şir. Cel mai important meci al sezonului pentru adversarii tăi, iar tu să te auzi non stop, uneori chiar să domini fondul sonor şi asta în poate 2500 versus peste 10.000, nu cred că mai trebuie să văd altceva din partea lor.

A trebuit să mai aştept încă 3 ore şi jumătate pentru autobuzul de întoarcere, iar în final am ajuns acsă la ora 3. Am stat 20 de ore treaz, am cheltuit 50 de euro, dar am rămas cu nişte amintiri pentru care nu regret niciun minut şi niciun cent. O să mai urmeze o partidă în play-off şi sper să se joace la Varşovia, poate de data asta, ultraşii Legiei vin cu o coregrafie aşa cum îmi doresc.

Album foto Lech Poznan-Legia Warszawa

 

One thought on “Clasicul Poloniei din perspectiva albastră. Lech Poznan-Legia Warszawa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *