Treaba e simpla, azi începe Liga 1 şi nimeni nu ştie cine o să joace în ea. Nimic deosebit, dar din păcate povestea din Giuleşti este iar la limita existenţei. Am câteva amintiri cu această echipă şi sunt sigur că sfârşitul lor nu este aici.

Era o după-amiază de martie sau aprilie parcă, ora 6, soare afară şi la televizor vedeam cu Nigel De Jong ia un cartonaş roşu, iar Daniel Niculae prinde şutul vieţii. A fost cred primul meci în care am văzut cu adevărat că şi underdog-ul are şansa lui, iar bucuria din poartă a lui Viorel Moldovan după călcâiul lui Pele Buga reprezintă descătuşarea pe care nu o poţi uita niciodată.

Golurile lui Dulcea şi Tameş, lobul lui Voiculeţ peste portarul ieşit şi Argeşul bătea 3-1 pe Giuleşti în poate cel mai bun meci dintr-un întreg sezon. Pe o listă de regrete o să fie mereu că nu am putut ajunge pe stadion atunci, măcar am biletul care stă la loc de cinste.

Imaginile cu Pancu la Dolce lăcrimând atunci când şi-a auzit cântecul, mostra de ataşament pe care orice fotbalist trebuie să o aibă. Pe mine o să mă emoţioneze de fiecare dată clipul.

Filmuleţul de pe Ultras World ce a făcut înconjurul lumii, o galerie cu bune şi cu rele, dar mereu alături de fotbalişti indiferent de locul unde jucau.

Prima dată în T2-ul ce vibra într-un meci cu Petrolul, fanii ce au sărit pe gardul din plasă după marcarea golului, disperarea pe care o aveau pe feţe atunci când adversarii au înscris, reţeta unui club ce oferă emoţii şi trăiri chiar şi pentru un neutru ca mine.

Al 6-lea moment e cel de mâine, e momentul în care un strigăt din vechea Troie se va auzi în liga a 4-a sau a 5-a. Rapidul nu moare, Rapidul o să fie mai fain ca niciodată dacă ajunge jos pentru că de acolo te poţi doar ridica, nu mai ai unde să mai cobori.

Ne vedem pe Romprim, Aversa, Electroaparataj sau IMGB. Cum spun băieţii de la Timişoara, cei mai frumoşi ani sunt cei ce vor veni!