Atâtea suflete l-au întâmpinat pe Leonardo de Deus Santos, cunoscut și ca Dede, la meciul de retragere organizat pe Signal Iduna Park (aka Wesfalenstadion) din Dortmund, pe o vreme mohorâtă, cu 16 grade celsius. Vorbim de recordul absolut de asistență în Europa pentru meciul de retragere al unui fotbalist, iar partea curioasă e că în centrul atenției a fost un jucător pe care, cel mai probabil, nu-l cunoașteți absolut deloc. Dede n-a fost un fotbalist cu glezna fină, nici cel mai rapid sau mai dur fotbalist – nu a fost ”cel mai” la niciun capitol fizic, și nici n-a jucat pe un post-cheie, cum ar fi cel de decar, de vârf sau mijlocaș box-to-box. Dede a fost un fundaș stânga bun, care n-a ajuns însă vreodată la statutul de vedetă, motiv pentru care asistența-record la stadion, la meciul lui de retragere, poate părea ceva curios pentru microbiștii nefamiliarizați cu istoria recentă a Borussiei.

Scenariul de pe 5 septembrie 2015, la care am asistat alături de alți 9 fani români ai Borussiei Dortmund, se datorează nu talentului lui Dede, nici nebuniei fanilor, ci devotamentului acestui fotbalist față de club și recunoștinței pe care fanii i-o poartă. Am ajuns la stadion plouați și zgribuliți, dar atmosfera era de vacanță. Fanii erau îmbrăcați în galben-negru și savurau berea și wurstii, la intrarea în stadion, pregătiți de un show al trăirilor intense. Sudtribune, cu cele 25.000 locuri ale sale, s-a umplut cu mai bine de o oră înainte de primul fluier. În minutul 1, puhoaie de fani încă încercau să intre în cea mai mare peluză din lume, iar noi eram la câțiva metri de ei, savurând spectacolul de pe teren, unde își făcuseră prezența legendele BVB pentru a-i cinsti cariera lui Dede.

Dortmund, un oraș industrial lovit de o rată ridicată a șomajului după prăbușirea industriei grele în Germania, trăiește de ani buni pentru fotbal. Aici, fanii sărbătoresc devotamentul, mai mult decât talentul. Nu le cer fotbaliștilor să câștige cu orice preț, ci să dea tot ce au mai bun pe teren, iar scorul trece pe plan secund. Dede a făcut asta pentru Borussia timp de 13 ani, când echipa traversa momente frumoase, dar și când era în pragul falimentului. La finalul ultimului meci în tricoul Borussiei (finalul sezonului 2010-2011), s-a întâmplat asta.

Pentru atitudinea corectă față de club, pentru prețuirea valorilor Borussiei mai mult decât a banilor, fanii au venit în număr mare la stadion și i-au cântat numele lui Dede timp de 90 de minute, într-un spectacol de emoții și bucurie cum nu am mai văzut vreodată. Cele două echipe au fost formate din foști colegi și prieteni ai lui Dede de la Borussia Dortmund și nu numai, spectacolul de pe teren fiind asigurat de nume precum Tinga, Ewerthon, Evanilson, Lincoln, Paulo Sergio,  Marcio Amoroso, Jan Koller, Alexander Frei, Mladen Petric, Thomas Häßler, Roman Weidenfeller, Kevin Grosskreutz, Lars Ricken, Fredi Bobic,Jens Lehmann, Stefan Reuter, Christian Wörns, Torsten Frings sau Kevin Kuranyi.

Pentru ca povestea să aibă suficientă sare și piper, Dede a reușit să înscrie un gol de la jumătatea trenului, trimițând mingea exact în vinclul porții părăsite pentru un moment de Roman Weidenfeller. A fost momentul în care brațele celor 21 de fotbaliști de pe teren, ale arbitrului central și cele peste 81.000 de voci din tribune l-au săltat pe un Dede cu lacrimi în ochi de 3 ori în aer. A fost semnul de mulțumire pentru efortul, corectitudinea și devotamentul de care a dat dovadă timp de 13 ani.

Pentru mine, acest meci a fost confirmarea faptului că într-un colț de lume, niște oameni senini prețuiesc aceste lucruri mai mult decât talentul brut, carisma și recordurile. Am asistat la o sărbătoare ireală, pe care nu cred că o voi mai trăi prea curând.

sursa foto si text: Dragos Lazarescu