Nu prea se știe unde se termină Pământul. Chiar dacă este rotund un final tot trebuie să aibă și el nu, sau chiar mai multe, depinde din ce punct vrei să privești. Eu unul consider că ieri am atins linia orizontului, cel puțin pentru București.

În urmă cu ceva vreme am văzut că sunt disponibile niște intershipuri pentru NY Times. Da știu, e cam greu să ajungi acolo, dar am zis măcar să merg la Frăția, pe unde au trecut și americanii pentru un reportaj, poate au mai lăsat o urmă de creativitate pentru români.

Locul este de pe altă planetă. Știți pozele alea de pe Luna? Ei bine au fost făcute lângă uzina Vulcan, nu am văzut cratere așa mari nici pe vremuri între Maracineni și Mioveni.

În ton cu satelitul natural este și arena, nu tu apă, nu tu curent, iar cei mai devotați fani sunt 3-4 câini.

Despre meci nu are rost să vorbesc, a fost o caterincă curată. Nu am mai râs așa bine de ceva vreme. Vreau însă să închei cu un citat din cavalerul fluierului. După 5-6 faulturi nesancționate, în câmp s-a auzit cu putere:”Jucați cum vreți că eu nu mai fluier nimic.”