Pentru începutul lui 2016 m-am gândit să îmi spun oful legat de două mari probleme pe care le întâmpin la oamenii cu care interacţionez. Nu generalizez, însă mi se întâmplă destul de des să mă lovesc de ele.
Dacă este să mă calce cu adevărat ceva pe nervi, acel lucru este întârziatul. Sunt genul de om care mai bine este într-un loc cu 20 de minute înainte decât cu 5 după. Pur şi simplu nu suport reacţia pe care oamenii o au atunci când au fost nevoiţi să te aştepte în frig sau ploaie, sunt convins că nimeni nu face asta cu plăcere.
Alex spunea aici că toată lumea ştie cât de aglomerat este Bucureştiul, deci scuza cu traficul cade din start. Eu de exemplu când trebuie să plec cu metroul îmi iau marja de eroare cea mai mare şi consider că pot să aştept după el şi 5-6 minute, asta în timpul săptămânii. Dacă văd că există posibilitatea să întârzii, nu anunţ la ora la care trebuia să ajung, anunţ atunci când îmi dau seama de acest lucru. E foarte nasol să trebuiască să te vezi cu cineva la fix, iar la şi 5 să îl suni şi să îţi spună că întârzie 10 minute, vă garantez că îţi piere tot cheful.
Un al doilea lucru pe care nu îl suport este obişnuinţa oamenilor de a se plânge de lucrurile pe care le fac din proprie iniţiativă. Din moment ce tu îţi setezi un obiectiv şi vrei să îl atingi pentru că asta te va face fericit, de ce eşti supărat că drumul e greu? Până la urmă ţi-ai asumat că trebuie să faci anumite sacrificii şi trebuie să le priveşti ca pe nişte încercări, nu ca pe nişte chinuri. Deci nu te mai plânge atâta că ai de învăţat, că trebuie să trimiţi sute de mail-uri sau că nu găseşti imediat rezolvarea unei probleme.
Acestea sunt două din cele mai sâcâitoare probleme pe care, din păcate, eu le întâmpin. Pe voi ce vă deranjează cel mai mult la cei din jur?