Prin august am văzut probabil unul dintre cele mai tari meciuri de fotbal din viața mea, nu din punct de vedere fotbalistic, ci din punctul de vedere al poveștii cu care am rămas. U Cluj întâlnea pe Concordia Chiajna și era un moment prielnic să pun pe mine tricoul primit de la Alin Rațiu și să merg în peluza oaspeților. Zis și făcut.

În microbuzul ce mă ducea către micuța comună de lângă București cineva m-a văzut cu tricoul Universității și mi-a spus într-o engleză cu accent britanic cât de civilizat este Clujul față de București. Băiatul s-a prezentat îl cheamă Mark, este din Canada, a locuit în Londra și de un an si jumatate stă în România. A început să îmi explice cum s-a îndrăgostit de Chelsea și cum la primul sau meci văzut pe stadion Dan Petrescu a marcat, ba chiar a și cântat puțin melodia lui Super Dan.

Venit în România împreună cu un prieten s-au gândit cu ce echipă din capitală să țină. Dinamo și Steaua? Prea mulți la fel. Rapid? Cam periculos. Concordia? Cine sunt ăștia? Nu au suporteri? De azi noi suntem. Și iată că Mark împreună cu prietenul sau au fost în acest sezon la aproape toate meciurile Chiajnei, chiar și în deplasarile de la Galați si Cluj.

Cât timp am băut o bere la barul de la stadion cineva din cadrul clubului l-a observat pe Mark și i-a făcut cadou o eșarfa și un fanion cu Chiajna, un gest ce mi s-a parut admirabil și pe care aș vrea să îl văd la mai multe cluburi din liga 1.

După acel episod am vorbit cu nişte prieteni de la Sport.ro, iar Mark si tovarăşii lui au început să apară destul de des la TV. Cautati pe google si le găsiţi toata povestea, au un grup de peste 10 oameni şi se distrează la fiecare partidă.