Am scris într-un articol din această serie că grupul meu de prieteni este format din oameni ce provin din 7-8 ţări. Cred că vă imaginaţi schimbul de informaţii culturale ce se desfăşoară între noi mai ales după ora 10-11 seara înainte să mergem în club.
Fiecare popor are fixurile lui, anumite lucruri peste care se trece extrem de greu. Le-am prezentat şi eu problema mea, au înteles-o din anumite puncte de vedere, iar comparând-o cu ale lor chiar e ceva serios.
Un prim lucru extrem de important învăţat de la italieni a fost că doar ei ştiu să gătească mâncare italiană. Crezi că pizza de la restaurantul ăla e bună? Marpione! Pui sos pe pizza? Blasfemie, mă omori! Ţi-ai făcut paste acasă, aa? Ai pus sare în apă? Le-ai lăsat fix 6 minute să fiarbă? Şi atunci cum poţi spune că au fost bune? Fanculo!
Indiferent cât de bun erai la geografie în generală şi liceu, indiferent cât de bine crezi că te pricepi la ţări şi oraşe, când vei întâlni pe cineva din Barcelona şi îi vei spune că e spaniol, răspunsul o să vină instant: “Malparido, I am Catalan!” Cu siguranţă fraza lor preferată este “Puta Madrid, e puta Espana” şi asta nu doar atunci când joacă Messi şi compania.
În mod evident am învăţat şi cuvinte noi în limbile folosite de prietenii mei. Italiana are cele mai uşoare înjurături, spaniola te bagă direct în Narcos, franceza aproape că o înţeleg, iar germana e uneori prea dificilă şi pentru neamţ. Peste toate apare însă norvegiana, o limbă fără absolut nicio logică pentru noi ce sună a nervi şi ştrangulare. Doar scoţând sunete la întâmplare ai mari şanse să nimereşti câteva cuvinte.
Random facts:
- În Kazakhstan carnetul de şofer fără examen costă 100 de euro.
- Pentru francezi kebabul adevărat se face cu caşcaval, deci o să le placă dil-ul la Calif.
- Ţuica a primit aprecieri de la italieni, spanioli şi belgieni.
- Norvegia e atât de scumpă încât norvegienii sunt aproape obligaţi să profite de preţuri când pleacă de acolo.
- Belgienii sunt ok cu faptul că cel mai faimos lucru din ţara lor e un copil ce face pipi.