Când ajungi într-o ţară străină, probabil cel mai greu lucru este acomodarea cu locurile, oamenii şi transportul. Noi am avut noroc de un comitet de primire extrem de energic care chiar ne-a ajutat extrem de mult cu aceste lucruri. Având în vedere că la Universitatea din Lodz au ajuns doar pentru primul semestru peste 700 de studenţi străini, responsabilitatea organizatorilor a fost una destul de mare, dar s-au asigurat că o să ne simţim bine.
Săptămâna de integrare sau “Orientation week” aşa cum o denumesc ei, a reprezentat o lungă serie de petreceri şi întâlniri între studenţi. Toate lucrurile acestea au fost făcute astfel încât să ne cunoaştem mai bine şi eventual să avem cu cine să ieşim la bere ori de câte ori vrem in timpul anului. Pentru mine, tot efortul lor a funcţionat de minune.
Mi-a plăcut foarte mult că oamenii chiar şi-au dat interesul pentru a-i face pe studenţi să interacţioneze cât mai mult. Jocurile au fost mereu în echipe diferite, iar şansa de a pica cu persoane cunoscute era destul de mică. La 700 de oameni ce se tot schimbau, calculul probabilităţii nu e prea greu.
La sârşitul săptămânii au fost organizate două grătare undeva la marginea oraşului, acolo unde a fost prezentă toată lumea, jumătate sâmbătă şi jumătate duminică. Toată chestia asta a fost făcută pe cheltuiala lor şi a ieşit ceva foarte tare. În plus au avut şi câteva concursuri, iar norocosul de mine o să meargă de câteva ori la water park-ul din oraş.
Poate pentru cei mai mulţi oraşul în care sunt e puţin ciudat. Nu cred că există vreun român întreg la cap care să se gândească înainte să termine liceul să meargă la facultate la Lodz. Cu Erasmus totul se schimbă însă. Viaţa nu este deloc scumpă, majoritatea oamenilor sunt deschişi şi există o grămadă de alţi studenţi cu care te poţi înţelege foarte bine pentru simplul fapt că sunt aici din aceleaşi motive ca şi tine.