Au trecut 15 ani de când televiziunile din România și albumele Panini mi-au spus că în Milano există 2 echipe de fotbal. Din fericire, Rivaldo m-a ajutat în 2002 să o aleg pe cea potrivită, iar de atunci visul meu a fost să văd un Milan-inter pe San Siro, cu diavolii mei gazde.

Dacă în sezoanele trecute au tot apărut lucruri ce m-au ținut departe de acest eveniment, pentru 2017/2018 era clar că nimic nu o să mă mai oprească. Sau cel puțin asta am crezut eu. Biletele de avion au fost cumpărate la sfârșitul lui decembrie pentru 35 de euro, iar primul weekend din martie trebuia să îmi aducă Derby della Madonnina, dar și o revedere cu doi prieteni din Erasmus, Andrea și Samuele.

Duminică la prânz, în timp ce luam masa cu familia lui Andrea, la televizor a apărut știrea că Davide Astori, căpitanul celor de la Fiorentina a decedat subit în timpul nopții. În acel moment am avut o senzație de deja-vu și mi-am adus aminte de momentul în care Patrick Ekeng a decedat la meciul dintre Dinamo și Viitorul. Atunci, toate meciurile din primele 3 ligi au fost amânate pentru o dată ulterioară și mi-au dat peste cap complet programul de la #BucharestGH.

Mi-am dat seama că acest lucru se va întâmpla și de acestă dată. Este de înțeles pentru că e aproape inuman să forțezi niște oameni să joacă fotbal atunci când unui coleg sau prieten i s-a întâmplat o asemenea tragedie. M-am împăcat cu vestea foarte repede, iar gazdele mele au rămas oarecum surprinse de acest lucru.

Evident, la meci nu mergeam singur și din păcate mai mulți prieteni au bătut degeaba drumul până la Milano. M-am simțit puțin prost față de ei că nu am trecut printr-o stare similară, însă anumite lucruri în viață nu le poți programa.

Mai trebuie să aștept până să văd derby-ul orașului. Chiar dacă am deja bilet pentru acest sezon, contează foarte mult data când meciul o să fie reprogramat. Nu mă grăbesc, marea zi o să vină până la urmă.

În această excursie am învățat că sportul pe care îl urmăresc atât de mult nu este chiar centrul universului meu. Faptul că m-am văzut cu prieteni, că am petrecut o zi plăcută în Milano și că m-am întors cu bine acasă, a valorat mai mult decât orice Monza-Prato sau Parma-Palermo pe care puteam să îl urmăresc sâmbătă.

Mai jos vă las câteva poze și status-ul pe care l-am postat la aflarea veștii că partida nu se va juca. Sincer, nu vreau să mai aud chestia asta spusă nici măcar în glumă.