Nu mai este de mult timp o noutate faptul că ador să merg în Germania să văd meciuri. Mâncarea, fanii, prețurile și calitatea jocului mă fac să caut constant zboruri și partide ce merită văzute pe viu. Primul contact cu Bayern l-am avut prin 2002 când au jucat alături de Milan într-o grupă de Champions League, iar prima vizita trebuia să le-o fac în februarie, dar treburile nu s-au potrivit.

La meciul dintre Academia Rapid și CSA m-am cunoscut cu C., un ultras bavarez din Schickeria, grupul principal al echipei din Munchen. Fiind groundhopper ca și mine, a fost extrem de deschis în a mă ajuta cu un bilet în peluză. Asta însemna că voi trăi prima experiență ultra în Germania, un lucru pe care îl așteptam cu nerăbdare.

Ziua de sâmbătă, 28 octombrie, m-a găsit la ora 1 în Marienplatz căutându-l pe P., băiatul ce avea să îmi fie gazdă. După un curry-wurst și două Augustiner ce au durat cam 2 ore, o plimbare și multe povești, am plecat spre locul de întâlnire al brigăzii. Inițial m-am simțit puțin ciudat având în vedere că urma să stau timp de mai bine de 4 ore printre niște necunoscuți, dar chiar nu aveam de ce să îmi fac griji.

Schickeria a luat naștere în 2002 și este cel mai numeros grup din peluza celor de la Bayern Munchen. Ok, Bayern nu este o echipă recunoscută pentru suporterii fanatici, pentru coregrafii sau alte lucruri cu care sunt obișnuit. Bavaria este un land extrem de restrictiv, iar pentru o simplă mască poți face chiar închisoare. Acest lucru restrânge foarte mult posibilitățile de exprimare ale unei peluze. Convingerile de stânga i-au apropiat pe cei din Schickeria de alte grupări, având frății cu St.Pauli, Bochum, Carl Zeiss Jena, Bordeaux și destul de surprinzător, Sambenedetesse din Italia.

Fiind un stadion ultra modern, Allianz Arena se situează undeva la marginea orașului iar oportunitățile de a avea o bere împreună cu prietenii sunt limitate. Ultrașii însă sunt inventivi, iar în imensa parcare a arenei, la adăpostul a 3 autocare pline cu Augustiner, mâncare, vin fiert și materiale își fac încălzirea înainte de meciurile de acasă. Am fost primit extrem de bine, iar după numai 10 minute m-am trezit față în față cu unul dintre capo, ciocnind shot-uri de Borghetti și discutând despre cum ar trebui să merg în Maroc cât mai curând.

Am ales să îi văd pe Bayern în acest meci doar pentru a urmări live o înfrângere a celor de la rb. Scorul mi-a dat dreptate, dar ce am văzut din stadion nu prea. Noii mei prieteni m-au luat chiar în prima linie și timp de 90 de minute am încercat să bat din palme și să fredonez toate cântecele pe care le înțelegeam măcar puțin.

Chiar dacă nu am putut urmări prea multe faze de joc și pare puțin stupid să merg până la Munchen pe stadion și să nu știu cine a dat primul gol, vă spun că am avut parte de o experiență unică. A fost ceva fantastic să văd că și o echipă de top 5 în Europa poate să aibă o zonă ultra, iar contextul în care totul s-a întâmplat mă face să mă gândesc deja la următoarea șansă de a sta alături de bavarezi.

PS. Biletul m-a costat doar 20 de euro și am primit și un cadou foarte fain!