Din actualul sezon al Ligii Campionilor am văzut cap coadă un singur meci, cel dintre Borussia Monchengladbach şi Barcelona. Am făcut asta pentru că eram cu tata în camera de hotel şi era singurul lucru pe care îl înţelegeam în poloneză. În plus, el chiar voia să se uite.

Aseară mi-am urmărit prietenii cum discutau pe whatsapp despre partida dintre Legia şi Real Madrid, iar unul dintre ei m-a întrebat cum se simte meciul aici. Cum să se simtă, habar nu aveam, eram acasă şi încercam să găsesc un zbor pentru o confruntare adevărată.

Competiţia asta a ajuns o afacere între şmecheri ce mulg bani de la fanii care nu mai reprezintă de mult timp punctul central al jocului. M-am uitat de curiozitate cât costă un bilet la Clube Brugge cu FC Kopenhaga, 55 de euro cel mai ieftin şi dacă ai noroc vezi o poartă. Biletul la Barcelona-City pe Vârful Omu l-a costat pe un prieten 95 de euro.

E fain să te uiţi dacă ai vreo afinitate pentru una din echipele care joacă. E fain să te duci pe stadion pentru un preţ decent şi eventual undeva unde nu sunt numai turişti şi cetăţeni. E fain să ieşi cu prietenii în pub să vedeţi meciul, asta o fac şi eu când am ocazia. Dar nu pot să înţeleg de ce ai sta să cauţi stream-uri pe acasă când ştii că peste 6 luni tot una din ălea 3-4 o să câştige. Deja nu prea mai merge cu mingea e rotundă şi alte nebunii ca asta, cine bagă cum trebuie stă în faţă.

În Champions League nu există pic de tensiune între echipe şi jucători, există doar o goană după bani şi trofee. Against Modern Football!