La sfârșitul lui iunie am făcut nebunia și m-am înscris la o cursă de 21 de km. A fost principalul motiv pentru care mi-am ales perioada de plecare în Anglia, fotbal puteam să văd oricând, chiar dacă mă duceam de revelion.
Am trăit peste 3 luni de pregătire, am alergat mai puțin, am alergat mai mult, am alergat că am vrut sau că nu am vrut. Per total cred că le-am mulțumit deja tuturor celor care m-au susținut, indiferent de modul în care au făcut asta, că mă trimiteau dimineața să îmi adaug kilometri pe aplicație sau că îmi spuneau bravo după ce îi anunțam cât am fugit în ziua respectivă.
M-am înscris cu un timp preconizat de 2:10:00-2:15:00 și am fost repartizat în penultimul val, cel verde. Pentru că voiam ca lumea să mă vadă cu steagul României m-am fixat destul de în față și am plecat foarte tare. Ulterior mi-am dat seama că am făcut o mare prostie, chiar dacă am scos 4:04 pe primul kilometru, cel mai bun timp al meu.
Am alergat în tricoul meu cu FC Argeș, iar pe traseu am auzit un “Hai Argesu, hai România!”, nu știu dacă puteți să vă imaginați câtă putere îți da un astfel de îndemn. Pe toată distanța cursei lumea a fost extrem de entuziastă, părinții stăteau cu copiii și ofereau jeleuri sau apă alergătorilor, iar încurajările nu se mai opreau.
Am terminat în sub 2 ore așa cum mi-am propus. A fost o cursă extrem de populară cu aproximativ 20.000 de participanți și toți au alergat semimaraton! Ca o comparație, la Maratonul Internațional București au fost cam 10.000 la 4 probe, iar ambele curse au avut în acest an a 8 a ediție. Suntem departe de ei, dar cred că o să ajungem și noi la acel nivel.
Cam așa au arătat startul și finishul pentru mine. O experiență extradordinară cu aproximativ 20.000 de oameni la primul meu semimaraton#21laBirmingham #321sport
Posted by andreiotineanu.com on 19 Octombrie 2015
One thought on “Primul semimaraton, atât de frumos”