Ca și români, atunci când auzim în aceași propoziție cuvintele Slovenia și fotbal, nu avem chiar cea mai bună reacție. Simțim un mic fior și ne aducem aminte de barajul din 2001.
De cele mai multe ori, curiozitatea învinge neplăcerea, așa că după un research de câteva zile și mai multe variante căutate, mi-am stabilit excursia din luna mai la Maribor, un oraș aflat la 3 ore de Viena.

Pozele pe care le-am văzut în trecut la meciurile dintre NK Maribor și Olimpija Ljubljana m-au determinat să sper într-un adevărat spectacol la clasicul Sloveniei, cel puțin în tribune. Ora de disputare, 17.45, a tăiat puțin din elanul confruntării, dar faptul că NK putea să devină campioană în proporție de 99% a echilibrat balanța în mintea mea.

Maribor este al 2-lea cel mai mare oraș al Sloveniei, dar echipa de fotbal a început să aibă rezultate destul de recent. Pe vremea fostei Yugoslavii, violeții nu au avut nicio performanță notabilă, jucând mai mult în ligile inferioare. Titlurile câștigate în ultimii ani, dar și prezențele europene, au atras din ce în ce mai mult lumea la stadion făcând din NK o forță în țara lor, atât pe teren cât și în tribune.

Cele câteva ore pe care mi le rezerv înaintea fiecărui meci au început la un restaurant cu specific bosniac din centrul vechi al orașului. Alături de o pljeskavica excelentă și o bere locală rece am putut admira mulțimea de oameni ce se afla la terase sau se îndrepta spre stadion. Aproape toți purtau însemnele clubului sau ale grupurilor ultras, semn că echipa este cu adevărat iubită în oraș, iar cultura stadionului s-a dezvoltat foarte bine.

Mergând după urmele de pirotehnie ale corteo-ului ce plecase deja din piața centrală, am ajuns la arena Ljudski vrt. Stadionul are un design exterior interesant, însă capacitatea lui este de doar 12.700 de locuri. După o nouă bere locală am ajuns la locurile pentru care am plătit numai 12 euro și care se aflau la tribuna 1, lângă sectorul VIP, de unde am avut vedere foarte bună către ambele grupuri de suporteri.

Coregrafia gazdelor nu a fost ceva deosebit, o pânză 3D cu monumentul principal al orașului, iar în spatele ei, anii fondării făcuți din cartoane. Prima repriză a mai adus 3 goluri ale Olimpijei și câteva fumigene violete. Oaspeții s-au prezentat la meci într-un număr redus, numai 150 de persoane făcând deplasarea de o oră și jumătate.

În a 2-a parte s-au aprins câteva zeci de torțe în peluza celor de la Viole Maribor, cele mai multe ajungând pe gazon. Green Dragons au făcut și ei spectacol cu fumigene verzi și torțe, acestea stingându-se tot în fața tribunei. Mi s-a părut destul de amuzant faptul că jandarmii se aflau în cele doua sectoare, dar ultrașii și-au făcut de cap fără nicio problemă.

Meciul nu a fost chiar cel mai spectaculos, dar experiența lui este una frumoasă. Spiritul balcanic s-a simțit la fel ca și în Serbia, ultrașii foarte gălăgioși trăind mai mult din instinct și nu din organizare. Cu siguranță, un stadion mai încăpător și o oră ce ar fi permis aprinderea nocturnei puteau crea o atmosferă pe care să o includ într-un top personal.

Dacă doriți să vedeți o partidă de fotbal în Slovenia, aceasta ar trebui să fie prima și singura opțiune. Maribor este un oraș asemănător Brașovului, iar timp de o zi nu vă veți plictisi acolo.