Dacă pentru România am avut nevoie de peste 19 ani pentru a atinge 3 cifre in dreptul stadioanelor vizitate, peste hotare m-am mișcat mult mai repede. După doar 7 ani am reușit să bifez ground-ul 100 în țara mea preferată pentru văzut fotbal, Germania.
În ordine numărului din fiecare țară, împărțirea arată în felul următor
- Polonia – 21
- Germania – 19
- Cehia – 8
- Anglia – 7
- Italia – 7
- Argentina – 5
- Grecia – 4
- Olanda – 4
- Bulgaria – 3
- Serbia – 3
- Austria – 2
- Cipru – 2
- Danemarca – 2
- Georgia – 2
- Scoția – 2
- Uruguay – 2
- Emiratele Arabe Unite – 1
- Franța – 1
- Republica Moldova – 1
- San Marino – 1
- Slovenia – 1
- Spania – 1
Topul este făcut în urma unui cumul de factori, de la atmosfera trăită în stadion sau în jurul lui, aspectul arenei sau drumul până la punctul de interes. Elementul subiectiv este prezent și evident, un stadion modern nu va triumfa aproape niciodată în fața unuia old-school, încărcat de istorie.
10. Start – Lodz 2016 (Start Lodz – Polonia)
Prima zi petrecută singur în orașul meu adoptiv a coincis și cu împlinirea vârstei de 22 de ani. Mi-am făcut cadou un meci dintr-o ligă inferioară și un stadion care arăta extraordinar. Cel puțin pentru gusturile mele.
9. Griffin Park – Londra 2017 (Brentford FC – Anglia)
În top 10 intră și un stadion ce în acest moment nu mai există, fiind demolat în anul curent. Arena celor de la Brentford a devenit faimoasă datorită celor 4 pub-uri aflate în fiecare colț al stadionului, atrăgând în vestul Londrei atât turiști curioși cât și mii de suporteri vizitatori. Despre meciul văzut pe Griffin Park în 2017 am scris aici.
8. Estadio Pedro Bidegain (El Nuevo Gasometro) – Buenos Aires 2020 (CA San Lorenzo de Almagro – Argentina)
Acesta a fost probabil stadionul la care am visat cel mai mult pentru excursia mea în Argentina și nu am fost dezamăgit. Cântecele au răsunat aproape ca în clipurile de pe youtube, iar experiența plecării de la stadion rămâne una memorabilă.
7. An der Alten Forestrei – Berlin 2019 (Union Berlin – Germania)
Poveștile despre vechea căsuță a pădurarului s-au adeverit, iar atmosfera, imnul, berea și arena mi-au intrat la suflet imediat. A fost una dintre cele mai bune zile de sâmbătă pe care le-am trăit pe stadion.
6. Uhlene Sklady – Praga 2019 (Uhlene Sklady – Cehia)
După un mic atac de claustrofobie pe Podul Charles, am luat tramvaiul spre o suburbie a Pragăi pentru un meci dintr-o ligă de amatori. M-am teleportat într-un loc extrem de liniștit ce îmi oferea o senzație de stațiune montană. Stadionul a fost unul deosebit, având un restaurant rustic pe acoperișul tribunei și niște klobașa 8/10.
Am văzut peste 100 de stadioane și în România. Citeste și: Top 6 stadioane din România
5. Dimotiko Gipedo – Atena 2018 (Ionikos Nikaias – Grecia)
Am auzit de Ionikos datorită unei postări pe facebook din derby-ul lor cu Proodeftiki. Stadionul era unul micuț de cartier, însă ospitalitatea gazdelor a fost de nota 11. Am refuzat pirotehnia, dar berile nu s-au oprit pe parcursul meciului.
4. San Siro – Milano 2016 (AC Milan – Italia)
Având în vedere că țin cu Milan încă din 2002, să ajung pe San Siro a reprezentat mereu un vis pentru mine. Mi-am îndeplinit această dorință abia în 2016. Încă nu am văzut o victorie a rossonerrilor aici așa că am motive în plus de a mă întoarce.
3. Dolicek – Praga 2014 (Bohemians Praga – Cehia)
Dolicek a fost primul stadion pe care l-am vizitat în altă țară și astfel am luat contact cu frumusețile pe care fotbalul din străinătate le poate oferi. M-am întors acolo în 2019 pentru a face o poză cu Panenka și a vedea o victorie a cangurilor de la Bohemians.
2. GKS Arena – Katowice 2017 (GKS Katowice – Polonia)
Stadionul old-school din Katowice a fost ceva timp pe primul loc în topul personal. Modul în care elementele vechi au fost păstrare la fiecare modernizare, atmosfera foarte bună a ultrașilor și terasa spațioasă au format un mix perfect pentru un hopper în Polonia.
1. Estadio Presidente Peron – Avellaneda 2020 (Racing Club de Avellaneda – Argentina)
El Cilindro este ceva minunat. A fost primul loc unde am simțit că se cutremură tribuna la cântecele celor de la Guardia Imperial. Stadionul este imens, cu o arhitectură unică și un apus superb dacă ești norocos. De asemenea, de la locurile mele se putea vedea și arena rivalilor de la Independiente, aflată la doar câteva străzi distanță.
Am avut ocazia de a vedea multe alte arene impresionante și ar mai merita menționate încă 20 lejer, totuși aș vrea să îmi amintesc de Renato Dallara (Bologna – Italia), Luigi Ferraris (Genoa – Italia), De Grolsch Veste (Twente Enschede – Olanda), Josefa Pilsudskiego (Legia Varșovia-Polonia), Tomas Adolfo Duco (Huracan-Argentina), Olympiastadion (Hertha Berlin-Germania) sau Craven Cottage (Fulham-Anglia).
Le mulțumesc prietenilor care m-au însoțit în multe excursii, celor ce m-au ajutat să fac rost de bilete la meciuri importante și oamenilor care mi-au spus că ce fac eu este măcar puțin interesant.