Cam în urmă cu 6 ani, în Bundesliga promova o echipa cu o poveste unica, iar cel mai mic search pe google vă va convinge de acest aspect. Cand am ales Hamburgul ca destinație pentru vacanță, Sankt Pauli a devenit atracția principala a acesteia, iar după ce meciul s-a încheiat, absolut toate așteptările mi-au fost depășite.
Ecuația era destul de complicată, startul partidei se dădea la ora 13:00, Pauli avea 0 puncte în 3 meciuri, meciul era sold-out. Știu, nu prea se leagă lucrurile. De ce 29,500 de oameni ar cumpăra cu disperare bilete după un parcurs așa de rău? De ce nu ar sta sâmbăta acasă la televizor să mănânce cu familia? De ce? Treaba asta la nemți se numește cultură și se învață încă de la vârstele cele mai fragede. Nu contează că la tine în oraș există SV Hamburg care joacă în Bundesliga din anii 60, tu esti născut și crescut în Sankt Pauli, deci sunt ai tăi indiferent de oră sau rezultate.
Am ajuns la stadion cu aproximativ două ore înaintea partidei. Chiar nu mint atunci când vă spun că absolut toate barurile de lângă stadion erau pline ochi de oameni care savurau o bere încă de la 11 dimineața. Aproape toți se cunoșteau între ei, iar turiștii ca mine erau foarte ușor de recunoscut. Am avut norocul să primesc o acreditare de presă pentru a sta pe teren să fac poze, iar primul contact cu interiorul stadionului a fost unul fantastic. Am ajuns în zona VIP, acolo unde oamenii nu erau la costum, ba din contra, toți aveau tricouri cu cap de mort sau echipamente de joc. Atmosfera era una relaxata, berile și cârnații circulau fără întrerupere, semn că nu e o rușine să bagi ceva tradițional, chiar dacă aveai creveți și prosecco ca alternativă.
Începutul meciului a fost fantastic, tribunele au început să cânte cu mult înainte de fluierul de start, iar nerăbdarea suporterilor nu avea absolut nicio treabă cu acel 0 din dreptul punctelor. Intrarea jucătorilor s-a făcut pe Hells Bells, iar pe la sfârșitul primei reprize, tot stadionul a început să fredoneze la unison Song 2 al celor de la Blur, era 1-0 pentru Pauli.
La pauză m-am mutat în NordTribune, un fel de sector comun pentru gazde și oaspeți. Suporterii celor de la Arminia Bilefeld veniți în deplasare aveau și o zona separata, însă era populat în număr destul de mare de ultrași care au cântat pe toată durata partidei. Golul egalizator ne-a prins la coadă la bere, dar a meritat pentru că după am reușit să fac o poză destul de frumoasă cu paharul ce mi-a rămas și amintire.
Pentru că m-am obișnuit să fiu lucky charm al echipelor pe care le văd prima dată, Pauli a dat lovitura în ultimul minut și a obținut primele puncte ale sezonului. După fluierul final, jucătorilor le-a luat aproximativ 20 de minute să părăsească terenul, au salutat fiecare parte a stadionului și au făcut și puțin pogo în fața peluzei ce a cântat într-un mod extraordinar.
Nivelul fotbalului a fost unul destul de slab, dar experiența trăită chiar a reprezentat ceva unic. E destul de greu să faci rost de bilete la meciurile lui Sankt Pauli, dar nu veți regreta niciun euro plătit. Așa e, sunt un club special cu idei și înclinații ciudate de la un punct, dar eu nu am văzut nimic evident sau deranjant în cele 5 ore state la Millerntor. Pozele le găsiţi chiar aici pentru că facebook-ul a făcut fiţe şi nu m-a lăsat să integrez albumul în articol.
Tips and tricks:
- Pentru bilete încercați să vorbiți cu oameni din Germania pe grupul European Football Weekends.
- Berea se bea la 2,50 euro la Clubheim în spatele SouthTribune.
- Cea mai frumoasă amintire este paharul de bere luat din tribună la 5,5 euro (4 berea + 1,5 paharul)
2 thoughts on “Viva Sankt Pauli”