Am vrut să ating acest subiect acum ceva timp, dar parcă nu mi-am găsit niciodată cuvintele. În Lodz am interacţionat cu studenţi din diferite ţări, iar la momentul în care ajungem la întreabrea “tu al cărei echipe eşti fan”, eu răspund cu “ştii, a mea echipă nu a avut bani să joace în a 3-a”. Reacţia lor este în 90% din cazuri cam aşa, “That is so sad man”.

Din păcate, am ajuns la nivelul la care deplasările din liga 1 se fac pe OLX, iar aşa zişii ultraşi se filmează cu apa primită în autocar. Nu e prea greu pentru un fan al fotbalului să îşi dea seama că ne aflăm într-o groapă a marianelor, iar singură soluţie este un restart. Mai multe cluburi româneşti şi-au dat seama de acest lucru sau au fost nevoite să îşi dea. Astfel au apărut echipele de tradiţie ce activează în ligile de amatori. La sfârşitul lunii august, respectiv începutul lui septembrie am văzut 3 dintre aceste cluburi. Am zis să le iau pe rând şi să vorbesc puţin despre fiecare.

SSC Farul Constanţa

Marinarii au începu drumul onoarei în liga a 4-a la jumătatea lui August. La acea vreme, echipa adevărata deţinută de un patron cel puţin dubios urma să se înscrie în liga a 3-a. Cu mâna pe inimă vă spun că a fost cel mai fain meci văzut vreodată de mine în România, peste orice meci al Argeşului meu. Atmosfera din tribună a fost una aşa cum trebuia să fie la acest nivel, iar legătura dintre suporteri şi jucători m-a impresionat. Chiar nu se simţea că e abia primul meci. Între timp, la Constanţa s-a ajuns la 10 victorii din 10, iar societatea deţinută de Nedelcu nu a fost primită în liga a 3-a. Ten points for Gryffindor, şi România trebuie să mulţumească unor oameni că nu au mai avut încredere în minciunile ce deja deveniseră o obişnuinţă în ultimii ani.

Petrolul Ploieşti

Retrogradată din Liga 1 la finalul sezonului trecut, Petrolul nu a avut de ales şi a luat-o de jos. Nu mi s-a părut nimic ciudat că am nimerit tocmai la un meci cu Băicoi, dar m-a surprins numărul spectatorilor, peste 6000. În acel weekend, niciun club din prima divizie nu s-a putut mândri cu o aşa prezenţă. Aici situaţia a fost puţin ciudată. În mod cert această echipă nu este una controlată de suporterii găzari şi am simţit atmosfera fix ca la prima divizie: omul vine, vede meciul şi pleacă fericit că ai lui au bătut cu 4-0. Pare atitudinea corectă, dar dacă nu eşti atent, oricând poate să apară o capră de nicăieri şi să o facă iar de oaie.

ASU Politehnica Timişoara

Exemplul cel mai de seamă al României, Poli, a reuşit să ducă fotbalul fără patroni până în a 2-a divizie. Eu am fost lucky charm şi fix la meciul unde mi-am făcut apariţia au reuşit şi prima victorie. După ce am luat porţia de semafoare am putut sta de vorba cu unul dintre băieţii foarte implicaţi în proiect. Bani nu sunt, asta e clar. Jucătorii nu joacă pe minciuni şi asta e bine, dar nici nu se înghesuie prea mulţi să vină. Dan Păltinişanu nu i-a ajutat deloc, poate chiar mai mult le-a turnat plumb în ghete juctătorilor, dar e bine că până la urmă s-a materializat revenirea pe Ştiinţa. În ciudata rezultatelor nu foarte bune din primele etape, ASU rămâne etalonul noului val de fotbal din România, iar speranţa tuturor este să ajungă cel puţin la nivelul acestora.

Dacă nu aţi urmărit deja vlogurile mele de la cele 3 echipe menţionate mai sus, le găsiţie pe canalul de youtube RomanianGroundhopper.

Cel mai probabil, anul acesta o să intre în a 3-a Farul, Petrolul, U Cluj şi Oţelul. O să aibă acestea bani să ducă un sezon în fotbalul profesionist? Oare o să rămână echipe curate la care să nu apară ceva binevoitor ce o să facă suporterii să sune iar adunarea peste 4-5 ani la Techirghiol sau Păuleşti. Cum zice tot românul, om trăi şi om vedea, dar pe propria piele vă spun că e mai bine la amatori cu berea în mână, decât la profesionişti cu frica în sân.