Cel mai frumos meci: PROMOVARE. Tricolorul Breaza-Daco Getica București

Sfârșitul lunii iunie propune cele mai frumoase aproximativ 21 de meciuri ce se joacă într-un an calendaristic în România. Sunt barajele de promovare în liga a 3-a, cel mai de jos eșalon profesionist. În general sunt echipe din orașe sau comune unde trebuie să faci dreapta sau stânga profund față de reședința de județ și să descoperi o Românie rămasă uneori în timp.

Primele mele baraje au propus locații, precum Stoicănești cu FC Argeș (2016), Gheorghe Doja (2019) sau Odobești (2022), însă 2023 venea cu potențiale locuri mult mai sexy: Giurgiu (bifat), Vâlcea (bifat), Câmpulung (bifat) șamd. Din dorința de a vedea ceva nou am ales totuși Breaza, alte opțiuni fiind Dor Mărunt sau Pătârloagele, în principal datorită rezultatului din tur, un 2-2 echilibrat și spectaculos.

Barajaul de liga a 3-a este ceva special. Băieții din comună sau cei cu viză de flotant plătită cu bani onorabili de către primărie trebuie să îndeplinească un ultim obiectiv, acela de a promova în fotbalul profesionist unde cel mai probabil ei nu vor mai continua. Și-au ”rupt” picioarele un sezon întreg pe terenuri unde cu greu te poți gândi că se joacă fotbal, dar mai au un hop de trecut, hop ce depinde foarte mult de împerecherea județelor. Pentru promovarea în liga a 3-a, țara este împărțită în 7 regiuni geografice, fiecare cu câte 6 județe și se trag la sorți 3 meciuri. Pot apărea împerecheri logice precum Argeș-Teleorman sau Ialomița-Ilfov însă și anomalii de genul Buzău-Tulcea. Meciul meu a fost București-Prahova, din start două dintre cele mai puternice județe (municipu) la nivel de fotbal amator.

Am ajuns la stadionul Parc din Breaza cu 50 de minute înainte de primul fluier. Waze m-a avertizat că se circulă pe roșu pe străduța de lângă stadion, însă am zis să fac totuși o încercare. Ca pe vremuri, tribuna era plină cu o oră înainte de începerea partidei, iar oamenii deja ocupaseră poziții la gard. După ce am chinuit un loc de parcare, mi-am găsit cu greu o zonă de unde să pot vedea măcar 87% din teren prin sârma uneori dublată.

A fost o desfășuare de forțe impresionantă. Multe mașini de poliție și de jandarmi, un grup de 50-70 de suporteri gălăgioși și bine organizați cu fumigene, coregrafie și cântece (înjurăturile la adresa echipei oaspete nu prea le pot întelege), dar și oameni simpli veniți din Bușteni, Comarnic, Azuga etc. În jurul stadionului erau foarte multe tarabe, adunate ca pentru talcioc, nu știu dacă era vreun eveniment separat sau doar meciul le-a adus acolo, în orice caz, cei probabil 1000 de oameni s-au simțit foarte bine și au avut de toate.

Accesul la standuri a fost puțin îngreunat de parcarea improvizată
S-a tot vorbit în timpul meciului despre cum se va da iama la mici după ultimul fluier

Breaza merita să promoveze. Și asta am gândit-o înainte să plec de acasă. Este un oraș cu ceva tradiție fotbalistică, reprezintă un județ puternic la nivel de amatori și oamenii chiar țin la echipa locală. Totuși, și Daco Getica (fostul Juventus) merita să promoveze. Este o echipă de cartier ce oferă bază de pregătire și oportunități unor copii dintr-o zonă defavorizată (capatul Colentinei nu e nici măcar capătul Berceniului), iar fotbalul profesionist ar fi fost o rampă bună pentru mulți dintre ei.

După 2-2 în tur, gazdele au deschis repede scorul, însă au fost egalați înainte de pauză. S-a mers cap la cap până la finalul meciului și parcă și numărul de bare a fost egal. Multe la multe. În prelungiri s-a intrat sub niște nori amenințători, iar prin minutul 107 cei mai sperioși dintre oameni au început să părăsească stadionul sau gardul. În 119 a avut loc schimbarea așteptată de toată lumea, Breaza a făcut rocada la portari, iar la 11 metri avea să intre un alt posibil erou.

D&G a tras prima și a marcat. Primul jucător al gazdelor a fost destul de încrezător, însă a bubuit mingea în pomi. Totuși, parcă la a 4-a serie noul portar și-a făcut simțită prezența și a adus speranța egalării. Abia pe la a 7-a serie bucureștenii au dat și ei una peste gard, însă gazdele nu au profitat. Totul a fost decis la duelul portarilor acolo unde prahoveanul proaspăt intrat și neîncălzit a avut mai mult sânge rece și și-a trimis echipa în liga a 3-a.

Un pitch invasion aproape ca la carte, cu fumigene și artificii au făcut ca lumea să uite pentru moment de ploaia ce devenea torențială. După 13 ani echipa lor revenea în fotbalul profesionist acolo unde urmează să dea derby-uri cu Blejoi, Păulești sau Plopeni, celelalte prahovene din a 3-a divizie.

Atât atmosfera cât și meicul în sine au fost foarte bune, peste un nivel de amatori. Felicitări Tricolorului și oamenilor prezenți la meci pentru promovare, dar și celor de la Daco Getica, o echipă ce cu siguranță va da foarte curând jucători în primele 2 ligi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *