Timpul nu stă în loc și habar nu ai ce vei face mâine. Poate plouă și planurile tale sunt date peste cap, poate ai tăi bat și trebuie să îți prelungești șederea. Pentru un fan al fotbalului aflat la fața locului, un turneu final nu se compară cu nimic altceva și am trăit asta pe propria piele timp de o săptămână.

Încă de acum 5 ani când am început să merg activ la meciurile Argeșului am relaizat că zicala „best days, away days” este adevărată. Ziua ta se concentrează în jurul unui singur eveniment, stai cu persoane cunoscute sau mai puțin cunoscute și ai timp să spui sau să asculți povești.

La un turneu final, aceste momente parcă se prelungesc la nesfârșit. Uneori cercul în care te învârți este mic. Cu alte ocazii, nu poți reține numele tuturor, însă aveți parte de o seară pe cinste sărbătorind cea mai frumoasă victorie a naționalei pe care ați văzut-o vreodată. Clipele nu sunt greu de descris, lucruri obișnuite, cântat în gară, tren sau autobuz, băi în mare după miezul nopții și beri ce se ciocnesc la nesfârșit. Sentimentele sunt însă imposibil de explicat. Bucuria trăită este unică, enormă și alimentată de meciul ce va urma peste 2 zile. Și cel de peste încă 2. Și cine știe…

Realist vorbind, turneul final te trece într-un timp foarte scurt prin toate experiențele pe care le poate trăi un om. Muncești pentru cel mai bun plan al excursiei, descoperi locuri și lucruri noi din care înveți, ai timp să te relaxezi dar și să explorezi, îmbătrânești din cauza oboselii acumulate iar dacă ești foarte norocos, întinerești în momentele de bucurie.

Nu regret că nu am rămas și la meciul din această seară, însă am dorit să scriu articolul fără a fi influențat de rezultatul cu Germania. Naționala mi-a oferit, poate, cea mai frumoasă săptămână din viața mea și sunt mulțumit de tot ce am trăit acolo. Nu doream să am parte de o dezamăgire, iar dacă totul se va termina cu o victorie în finală, o să fiu mândru că am putut lua parte la așa ceva alături de un grup care a împărtășit aceleași sentimente.