Chiar dacă până la vârsta de 22 de ani am văzut 26 de țări, nu reușisem să ajung niciodată în Serbia. Nu am găsit un motiv mai bun de mers la vecini decât derby-ul capitalei, Steaua Roșie-Partizan. Aveam așteptări foarte mari datorită istoricului, nu am fost dezamăgit, dar nici nu pot spune că meciul a intrat într-un top personal.
Partida s-a desfășurat într-o atmosferă tensionată datorită evenimentelor ce avuseseră loc în urmă cu o săptămână atunci când unul din fanii celor de la Partizan a fost ucis de rivali. Orașul nu a resimțit presiunea derby-ului, nu au avut loc incidente, cel mai probabil datorită unui respect impus involuntar de tragedia amintită.
Am ales să merg la acest eveniment pe stadionul celor de la Steaua Roșie datorită supranumelui său. Marakana te duce cu gândul la celebri brazilieni și parcă îți asigură o desfășurare de forțe spectaculoasă, dacă nu pe teren măcar în tribune. Arena este una veche, construită în anii 60 și are un stil aparte ce se confundă cu identitatea echipei.
Ambele formații veneau după calificarea în grupele Europa League, cu doar 2 zile în urmă, motiv pentru care jocul lor a avut complet de suferit. Dacă în prima repriză Zvezda a avut două ocazii mari de gol, lovind și bara la una din ele, în partea secundă echipele au cedat complet și nu am putut nota nimic spectaculos. Am înțeles acest aspect și m-am împăcat cu scorul de 0-0 ce avea să se consemneze pe tabelă la finalul meciului.
În tribune lucrurile au stat mult mai bine decât pe teren. Steaua Roșie m-a surprins cu cântecele sale, extrem de melodioase și pline de viață. Nu am văzut niciodată meciuri în Grecia, dar repertoriul lor semăna cu cel al elenilor de pe youtube, o dovadă clară că influența fraților de la Olympiakos și-a făcut simțită prezența.
Grobarii de la Partizan au tăcut timp de 18 minute în semn de respect față de camaradul lor. În acest minut au desfășurat o coregrafie cu chipul său, iar ulterior au aprins 18 torțe, reprezentând vârsta la care acesta s-a stins din viață.
Având în spate experiența din Polonia, show-urile pirotehnice ale celor două echipe mi s-au părut extrem de haotice. Nu am putut vedea o linie sau o idee de bază și am trăit mereu cu senzația că aceștia dau drumul la torțe total necontrolat, fără a asculta de lider.
Am plecat la drum din București cu speranța că o să văd goluri și multe torțe. Sârbii au rămas datori cu prima parte și sunt convins că se vor revanșa la următoarea vizită, dar pe Partizanii. M-am simțit mereu în siguranță și nu am avut nicio problemă cu biletele înainte de meci. Pot spune sincer că este un meci de văzut pentru orice fan al fotbalului și nu numai!