Nu se întâmplă prea des ca un brand să fie revitalizat în doar câteva luni. FC Argeș a avut această șansă în prima parte a anului 2021 atunci când dintr-o victimă sigură a devenit Pasărea Phoenix a sportului românesc. Toată lumea vorbea despre seria incredibilă din teren, despre cuplul atipic de pe bancă și despre atacantul minune descoperit la Pitești. Era momentul perfect ca și clubul să iasă în față și să facă măcar 50% din ceea ce vedem la echipele din străinătate. Acest lucru, în mod evident, nu prea s-a întâmplat.
Lucrurile bune
Avem o comunicare aliniată într-o proporție foarte mare anului în care ne aflăm. Încă de sezonul trecut, grafica zilei de meci este una foarte bună, comunicăm de cele mai multe ori rapid, iar din acest sezon au apărut și informații utile despre echipele de juniori. De asemenea, conferințele de presă premergătoare jocurilor apar pe pagina oficială a clubului, însă de cele mai multe ori, discuțiile seamănă prea mult între ele.
Ne putem lăuda cu un magazin fizic poziționat foarte bine, în centrul Piteștiului, ce propune o gamă de produse extrem de variată. Totuși, calitatea și design-ul lor lasă de multe ori de dorit. Hainele sunt extrem de simple, de multe ori doar cu stema sau numele aplicate pe material. Un plus există pe partea produselor decorative, unde pernele, pin-urile sau mousepad-urile arată așa cum trebuie.
Lucrurile mai puțin bune
Din 2017 și până în prezent, am participat de fiecare dată la primul meci acasă pentru FC Argeș într-un nou sezon, atunci când a fost posibil. Fie că a fost vorba de Pandurii, Balotești, Ripensia sau UTA, prima etapă a fost mereu importantă pentru mine. Este acel moment clișeic când totul începe de la 0 și poți avea speranțe. Ei bine, speranțele mele se duc mereu după 3 minute petrecute pe stadion.
Meciul nici nu începe iar eu realizez că nici în acest an nu vom avea tribune pline, iar lumea nu va veni de drag la stadion. Echipa joacă într-o ruină. Faptul că stadionul este vechi sau că are pistă nu reprezintă motive reale pentru starea de degradare în care se află în acest moment. Scaunele sunt rupte și murdare, coșuri de gunoi nu cred că există, băile sunt cel puțin insalubre, iar tencuiala sau scările sunt surpate în foarte multe locuri. Am ridicat de multe ori această problemă către fosta conducere a clubului, însă de fiecare dată s-a dat din umeri. Mă gândeam că măcar promovarea în prima ligă va aduce niște schimbări, mai ales că am beneficiat de un an de pauză în tribune.
M-a amuzat și faptul că în prima etapă au fost puse stickere cu Mozzart Bet astfel încât să indice scaunele pe care ar trebui să se așeze lumea. Cine ar fi stat jos pe așa ceva și de ce nu au fost curățate concomitent, atât de mare era efortul?
Există foarte mult potențial privind comunitatea locală. FC Argeș reprezintă un întreg județ și chiar mai mult de atât. Totuși, comunicarea este una extrem de generală, nu interacționează aproape deloc cu urmăritorii și nu prezintă aproape nimic dedicat exclusiv fanilor. Un club de fotbal trebuie să trăiască și în zilele în care nu are meciuri sau știri legate de competiții.
Dată fiind situația pandemică și imposibilitatea de a merge pe stadion, era momentul perfect ca echipa să se apropie de afacerile din Pitești și să le aducă spre suporteri. Mi-ar fi plăcut să văd că cei aproape 500 de oameni ce și-au cumpărat abonament pentru sezonul 21/22 sunt invitați pe rând să vadă meciurile fără spectatori într-un bar din oraș alături de foste glorii și actuali jucători. Era un mod de a recompensa puținii oameni ce și-au asumat că o să fie lângă echipă pe tot parcursul campionatului.
Pentru a fi implementate, aceste lucruri au nevoie de inspirație, pricepere și timp. Toate se pot realiza având disponibili oamenii potriviți. Da, ei costă bani, însă pe termen mediu și lung produc, poate chiar mai mult decât o fac eroii din teren. Mi-ar plăcea ca FC Argeș să depășească cât de curând statutul de echipă clasică din România și să treacă la nivelul următor.
Sunt conștient că se fac și se încearcă multe lucruri în spate, dar ele par să se miște cu încetinitorul sau să nu fie duse la capăt. Asumarea sau lauda publică ar face ca aceste acțiuni să nu se piardă și astfel să stăm conectați la evoluția constantă pe care clubul de fotbal o merită.