Începând cu acest sezon, DFB a vrut să strice rânduielile nemților și să pună meciuri în seara de luni, asta însemna o problemă în plus pentru fanii dornici de a traversa țara pentru echipa favorită. Inițial, derby-ul Baden-Wurttemberg era programat pe 30 octombrie, dar norocul mi-a surâs și a fost mutat duminică pe 29, deci un nou stadion de Bundesliga la doar 2 ore de Munchen.
Trezit cu noaptea în cap pentru a prinde trenul de 8:47, am rămas dezamăgit privind ploaia de afară. Însă fotbalul și berea intră pe orice vreme, iar când te așteaptă o nouă peluză de explorat, chiar nu poți sta trist. Contactul meu din Stuttgart era S., un ultras jumătate român, pe sfert mexican și neamț cu care deja mă cunoscusem la Danemarca-România.
Ne-am întâlnit în zona gării Bad Cannstatt, acolo unde șvabii își făceau încălzirea. Biletul de la sursă a fost doar 15 euro, berile din partea casei (danke), iar soarele ce tocmai apăruse prevestea o nouă după amiază superbă de groundhopping. Instructajul mi s-a făcut rapid, cu lucruri de bun simț pe care deja le știam, fără poze cu membrii grupurilor, în primele rânduri stau doar cei care cântă etc.
S. m-a introdus unui prieten cu care am discutat lucruri extrem de interesante, totul culminând cu deplasarea lui alături de suporterii fariști la meciul de baraj contra Pescărușului Sarichioi. Am mai aflat că pentru ei meciul cu Freiburg nu este considerat un derby deoarece Baden nu înseamnă nimic, Wurttemberg uber alles, ca să îl citez.
Neckarstadion, pe denumirea recunoscută de către ultrași, e un stadion deschis în 1933, iar pentru ei este o adevărată mândrie că nu și-au părăsit niciodată casa. Arena are o capacitate de 60.000 de locuri, iar VfB este printre fruntașe într-un top al prezenței pe stadion.
Meciul a început cu o coregrafie puțin cam eșuată a oaspeților, dar am consemnat și primul show pirotehnic văzut în Germania. În sectorul lui Freiburg s-au aprins câteva torțe și fumigene, suficient cât să pună ceva fum pe acoperișul deschis.
Jocul a curs într-o singură direcție iar după un cartonaș roșu luat de oaspeți în minutul 12, misiunea lui Stuttgart părea una facilă. Am văzut live primul gol al lui Ginczek, însă reușita lui Pavard din minutul 45+4 m-a prins în barul A Block, la coada pentru wurst și nefiltrată. Nu am fost singurul care a ratat energia de pe stadion, dar nici ce s-a întâmplat sub televizoare nu a lăsat de dorit.
În repriza a 2-a am stat puțin mai sus și am putut observa exact activitatea peluzei. Îmi plac mult numeroasele steaguri ce sunt fluturate pe stilul italian, semn clar că frățiile își spun cuvântul. Commando Cannstatt are o prietenie cu cei de la Cesena, iar o parte din cântece sunt foarte melodioase, evidențiind influența din peninsula. Am căutat ulterior repertoriul auzit în Block, iar cel mai bun este cu siguranță de la derby-ul cu Karlsruher de sezonul trecut.
La golul 3, marcat de unul dintre atacanții mei preferați din Germania, Simon Terodde, am trăit în sfârșit faimosul beer shower pe care l-am văzut de atâtea ori la televizor și chiar pe viu. Stuttgart a fost o experiență venită de nicăieri ce nu m-a făcut să regret timpul petrecut pe drum sau banii în plus cheltuiți.
Încă un mulțumesc pentru S. și cu siguranță o să mă întorc. Dacă nu pentru derby, măcar pentru Karawane Cannstatt!