De fiecare dată atunci când mă plimb încerc să descopăr locuri noi. Acest lucru este valabil și când merg la meciurile de fotbal din țară sau din străinătate, însă ca orice om normal, am anumite afinități peste care nu pot trece. Una dintre ele este Stadion Miejski im Marszalka Jozefa Pilsudskiego, adică stadionul celor de la Legia Varșovia, un loc pe care l-am vizitat deja de 3 ori.

În acest moment, singura carte de vizită europeană a primei ligi din Polonia este reprezentată de fani. Nu doar de ultrași, pentru că sunt multe stadioane în care și “cetățenii” se ridică de multe ori la nivelul băieților din peluze. Legia este unul dintre acestea, iar meciul cu Wisla mi-a demonstrat încă o dată că e mereu o idee bună să îi vizitez.

Anul trecut am povestit pe larg problema biletelor din Polonia, o găsiți aici, motiv pentru care primul lucru pe care l-am făcut în ziua în care am ajuns în Varșovia, a fost să merg la stadion. Spre surprinderea mea, am beneficiat de reducere cu legitimația de student din România și astfel am scutit 10zl.

Partida s-a disputat într-o zi de duminică, la ora 18:00 și a adunat în stadion peste 25.000 de persoane. Adversitatea dintre cele două galerii a fost una foarte mare, oaspeții de la Wisla fiind membrii uneia dintre cele mai puternice alianțe din Polonia, alături de Widzew Lodz, Ruch Chorzow și Elana Torun. Zyleta a scandat în mare parte a timpului cântece împotriva acestora și i-a acoperit fără prea mari probleme.

Experiența meciului a fost similară cu cea trăită în urmă cu un an la meciul cu Lech Poznan. Am început cu un cârnat delicios, am avut locuri într-o zonă asemănătoare și nu am avut nicio problemă în tribune. Fanii celor de la Wisla au fost foarte buni și au venit cu o coregrafie și mesajul “Intoxicăm orașul”, după care au urmat două momente pirotehnice, unul cu fum și unul cu mai multe torțe.

Chiar dacă nu a fost o mare diferență față de celelalte meciuri, experiența unei partide atunci când Legia joacă și are suporteri este ceva unic. Pasiunea fanilor și modul în care aceștia își susțin echipa te face să îți dorești să îi mai vezi încă o dată și încă o dată. Încă nu am prins un meci cu o coregrafie din partea Zyletei, deci la următoarea vizită în Varșovia știu unde o să mă duc glonț, poate poate.