În 2002 m-am îndrăgostit în adevăratul sens al cuvântului de fotbal. Campionatul Mondial, Brazilia avea o super echipă cu un Ronaldo în mare formă, dar mie mi-a plăcut mult de tot de Rivaldo. În acea vară, Rivaldo a trecut de la Barcelona la AC Milan și așa am început să îi susțin pe italieni. Timpul a trecut, Rivaldo a plecat, dar eu am rămas pe viață rossonero.

13 ani mai târziu mi s-a ivit ocazia să merg la Milan-Inter, din păcate aveam examen chiar a doua zi după meci. Mi-am promis că următoarea partidă tare nu o mai ratez, iar avionul pentru meciul cu Juventus era deja rezervat.

9 aprilie, decolarea la 9:55, București-Bergamo, 13 băieți. Țeapă! Grevă la autobuzele din aeroporturile italiene și zborul s-a amânat 3 ore. Nerăbdarea se simțea în aer, am început să povestim și timpul a trecut mai repede.

Din păcate am fost pe fugă rău în Milano și nu am apucat să facem prea multe poze la Duomo. Chiar și așa, e chiar fain ca un grup de 60 de români să cânte în fața simbolului orașului, iar zeci de italieni să îi pozeze și să îi acompanieze.

Toată experiența meciului o să apară într-un vlog zilele viitoare. Biletele la meci pentru finala cupei cu Juventus de pe Olimpico din Roma sunt rezervate, iar pentru următoarea deplasare la Milano se anunță un Milan-Inter de poveste!