După 19 ani de la primul pas pe Nicolae Dobrin am pus numărul 100 în dreptul ground-urilor vizitate în România. Realist vorbind, am început să colecționez stadioane în anul 2014 atunci când m-am implicat din ce în ce mai mult la Athletico Floreasca și am bifat câteva arene bucureștene ce în acest moment nici nu mai există. Meciurile din deplasare cu FC Argeș m-au ajutat și ele destul de mult, atât în ligile de amatori, cât și în a 2-a divizie.

În ultimii 5 ani am ajuns pe arene moderne, Cluj Arena, Ilie Oana, pe stadioane old-school precum CFR Timișoara sau Rocar, terenuri din comune, Izlaz sau Suseni, dar și stadioane mai noi sau mai vechi, aranjate într-un mod cochet, Unirea Tomnatic ori Leu.

Mereu am preferat stadioanele old-school, însă topul acesta este făcut complet subiectiv, în funcție de amintirile pe care le am pe acele arene. Nu a contat mărimea lor sau de câte ori le-am vizitat, ci doar ce a rămas în mintea mea.

6. Aversa (București)

În 2014 am văzut un meci superb al celor de la Athletico pe stadionul Aversa din Pantelimon. A fost un 4-4 de poveste cu goluri spectaculoase, răsturnări de situație, eliminări și alte evenimente. 5 ani mi-a luat să mă întorc pe arenă și am făcut-o la meciul în care ACS Rapid FNG a câștigat titlul de campioană în liga a 5-a. Am găsit un stadion într-o stare de degradare avansată, o tribună I mâncată de rugină, tribuna a 2-a aproape pierdută în vegetație, dar un soare primitor și un aer rural care te făcea să uiți că ești în București.

5. Parc (Deta-Timiș)

Deta? Deta este o comuna aflată la vreo 40 de minute distanță de Timișoara. Al 3-lea Ground Hop organizat de mine m-a obligat să trag niște sfori și să mut partida de liga a 6-a dintre ASO Deta II și Voința Ionel pe terenul principal. Nu mică mi-a fost mirarea atunci când am descoperit o tribună superbă din lemn și o mică pădure ce înconjura stadionul. A fost acel gen de loc unde nu îți dai seama că poate nu te vei mai întoarce niciodată și nu apuci să te bucuri de el așa cum trebuie.

4. Progresul Spartac (București)

Prima incursiune în Sud Berceni a avut loc în 2016 atunci când arena încă purta numele de Prefabricate, iar tribunele erau ruginite și pline de vegetație. Transformarea de atunci și până acum este una incredibilă, totul este aranjat, cochet, iar spiritul Progresului se simte încă de la intrarea pe Intrarea Vrabiei, străduța ce duce către stadion. Pentru mine, nu există un loc mai plăcut în București unde să îmi petrec după-amiezile de sâmbătă, pentru că Progresul joacă acasă numai sâmbăta și îți dă senzația că ai aterizat pe un stadion de non-league din Anglia. O să vă rog să descoperiți singuri această echipa din Bucuresti și evoluția incredibilă de pe Intrarea Vrabiei.

3. Caraimanul (Bușteni-Prahova)

Vizitele la munte în timpul verii sunt adevărate binecuvântări. După mulți ani, stadionul celor de la Caraimanul a fost redat în folosință, iar acum oricine poate privi munții de la firul ierbii. În drumul spre Castelul Cantacuzino, vă puteți abate pentru câteva minute și să admirați un loc unic.

2. Athletico Floreasca (București)

O zi de vineri din vara lui 2013 m-a dus la București pentru a lua primul contact cu viitoarea mea echipă, Athletico Floreasca. Din acel moment și până în prezent, de micuța oază de natură de la Aurel Vlaicu mă leagă zeci de meciuri, sute de goluri, multe grătare, dimineți de sâmbătă împreună cu prieteni și groundhopperi, dar și singurul gol pe care l-am marcat vreodată într-un meci de seniori, fie el și amical. Din păcate, în luna aprilie am primit vestea că Athletico a fost evacuată de pe stadion, iar acolo se va construi “ceva”. Ce-i drept, era o chestiune de timp, însă mă bucur că amintirile mele vor păstra acest loc intact și perfect, așa cum era el.

1. Mircea Chivu (Reșița-Caraș-Severin)

Direct pe locul 1. Aceasta a fost reacția mea atunci când am ajuns la Reșița și am intrat pe poarta stadionului din oraș. Nu doar pentru România, ci pentru toate țările pe care le-am vizitat. Ce poți vedea în poze este incomparabil cu realitatea privită din tribuna săpată în stâncă. Imi e destul de greu să descriu totul în scris, așa că vă rog să faceți o vizită și să vă lăsați minunați de acest stadion unic.

Mențiuni speciale ar fi stadionul din Rupea (Brașov) cu a lui priveliște înspre cetate, cocheta arenă din Tomnatic (Timiș) sau mastodontul de 32.000 de locuri din Medgidia.